Remi 50

Cărţi

Franceze, 2×52 cărţi, Jucători: 2-4
Când sunt 2-4 jucători, se folosesc 2 pachete de cărţi franceze.

Obiectul jocului

Etalarea cărţilor din mână pe masă, în combinaţiile regulamentare, astfel ca ultima carte să se decarteze pe teancul decartat. Acest lucru se poate face din mână (hand) sau după etalarea progresivă. La închiderea din mână, jucătorul etalează toate cărţile deodată, pe când la etalarea progresivă, combinaţiile se pun pe masă în mai multe ture. În ambele cazuri este permisă lipirea, adică adăugarea de cărţi la formaţiile existente şi deja etalate de către jucător sau de ceilalţi adversari.

Valoarea cărţilor

Valoarea fiecărei cărţi cu număr corespunde numărului înscris pe ea; valeţii, damele şi popii valorează fiecare câte 10 puncte. Aşii valorează 11 puncte în toate situaţiile.

În jocul de remi se pot realiza două feluri de combinaţii de cărţi

1. suită: un şir constând din cel puţin trei cărţi de aceeaşi culoare, consecutive ca valoare.
ex. (4 pică, 5 pică, 6 pică) sau ( 9 cupă, 10 cupă, valet cupă , damă cupă, popă cupă)

 

În desfășurarea jocului, după decartare, despărţirea sau rearanjarea ulterioară a suitelor nu mai este posibilă. Asul poate fi folosit atât în combinaţia damă, popă, as, cât şi respectiv as, doi, trei.

  

Într-o suită, un as poate deci să fie cea mai mică sau cea mai mare carte. Într-o suită completă, asul poate fi folosit doar o singură data, fie lângă doi, fie lângă popă. Adică o combinaţie popă, as, doi este neregulamentară.

  

Terţă neregulamentară ! 
 

2. terţă: o combinaţie constând din trei cărţi de aceeaşi valoare dar de culori diferite :
ex. (pică 8, cupă 8, treflă 8) (terţă)

  

Combinaţie alcătuiră din patru cărţi: (as caro, as pică, as cupă, as treflă) (cvartet)

  

O regulă importantă şi fundamentală este aceea că într-o terţă nu pot figura două cărţi de aceeaşi culoare.
ex. (treflă 8, cupă 8, treflă 8)



Terţă neregulamentară !
 

Desfăşurarea jocului
 

Toate mişcările în remi se fac la stânga sau la dreapta, preferinţele putându-se alege din "setări". Jucătorul care vine după dealer primeşte 15 cărţi, iar toţi ceilalţi câte 14. Restul de cărţi se aşează în mijlocul mesei, aceste vor fi cărţile din care se va trage (pachetul) pe parcursul jocului. Cartea decartată are un rol dublu. În primul rând, în tura de după împărţirea cărţilor, jucătorul aflat la rând o poate schimba pe o carte dorită. Rolul secundar este acela că, în cazul închiderii din mână, poate fi folosită ca ultimă carte trasă. După împărţirea cărţilor, jucătorul care a primit 15 cărţi este cel care începe jocul. Aşează o carte din mână de care nu are nevoie în mijlocul mesei, ca primă carte din teancul de decartare. Jucătorul următor are acum şi oricând îi vine iaraşi rândul, două posibilităţi:
1. Trage o carte din pachet
2. Ridică cartea care se află deasupra teancului decartat
Acest din urmă lucru îl poate face oricare jucător în prima tură a jocului, fără nicio restricţie. Mai apoi, doar dacă poate etala din mână o combinaţie regulamentară satisfăcând condiţia valorii minime de etalare de 50 de puncte. La valoarea cărţilor din mână poate adăuga şi valoarea cărţii ridicate. Un jucător poate ridica acea carte care se află deasupra teancului de decartare şi dacă în ture anterioare a etalat deja combinaţii regulamentare. Cine deja a satisfăcut minimul de etalare, poate lua cartea din teancul de decartare şi pentru a o lipi la combinaţiile etalate de oricare dintre jucători, în conformitate cu reglementările privind aceasta (LIPIRE). Cartea astfel ridicată trebuie etalată imediat! Un jucător, atunci când îi vine rândul, poate să ridice ultima carte de pe teancul decartat în condiţiile următoare: - cu ajutorul valorii respectivei cărţi decartate poate realiza minimul de etalare, sau dacă deja a etalat - poate folosi cartea pentru completarea altor combinaţii cu ajutorul uneia sau mai multor cărţi pe care le are în mână. Etalarea combinaţiilor se poate face progresiv sau prin hand. Un jucător, atunci când îi vine rândul, între tragerea şi decartarea unei cărţi, îşi poate exersa dreptul de a etala. La închiderea din mână, nu este obligatorie realizarea minimului de etalare! Se poate întâmpla să strângem cărţi cu valori atât de mici, încât prin însumarea valorilor celor 14 cărţi să nu obţinem 50 de puncte.

Lipirea

În jocul de remi, completarea combinaţiilor aflate pe masă se numeşte lipire. Fiecare jucător are dreptul să facă lipiri când îi vine rândul în joc. Condiţia obligatorie însă este aceea ca în prealabil trebuie să îndeplinească minimul de etalare, sau trebuie să închidă partida prin hand. Dacă cartea decartată este o lipeală, aceasta nu poate fi ridicată decât dacă: o folosim într-o combinaţie cu cărțile din mână, sau cartea decartată o avem şi în mână (dublă), sau dacă o putem folosi cu altă lipeală (lipirea a mai multor cărți). Combinaţiile aflate pe masă pot fi lipite chiar şi cu două sau mai multe cărţi deodată.

Jocul ia sfârşit atunci când unul dintre jucători şi-a etalat toate cărţile pe masă în combinaţii regulamentare, şi ultima carte a decartat-o în teancul de decartare.

Regulamente de jocuri